Nu este greu de imaginat că fluxul redus de aer care intră în compost nu este bun pentru calitatea compostului. Pentru a menține compostul de înaltă calitate, este esențial să păstrați conductele de sub podeaua buncărului curate și fără blocaje. Țevile blocate pot duce la acumularea de apă pe podeaua buncărului, deoarece apa nu se va scurge și creează condiții anaerobe, dăunând procesului de compostare. Stabiliți o rutină pentru a curăța bine toate țevile la fiecare trei luni. Utilizați un furtun pentru a îndepărta orice murdărie și resturi, asigurând un flux adecvat de aer pe tot parcursul procesului de compostare.

Asigurarea curățării temeinice a țevilor blocate este crucială, deoarece simpla spălare cu apă din față în spate poate să nu fie suficientă. În ciuda trecerii apei, murdăria se poate acumula în interiorul țevilor. Obținerea unui rezultat satisfăcător implică atingerea capătului țevilor cu un furtun și utilizarea contrapresiunii pentru a îndepărta orice resturi rămase. Mai jos este atașată o imagine care arată țevi complet blocate și murdăria extrasă din unele dintre ele. Aceste dovezi vizuale subliniază necesitatea curățării meticuloase pentru a menține funcționarea optimă a procesului de compostare.

2

 

 

 

 

 

 

 

Când țevile se blochează în sistemele de compostare, pot apărea unele probleme. Este posibil să vedeți pete umede și zone fără suficient aer (zone anaerobe) în compost. Acest lucru se întâmplă deoarece fluxul de aer necesar pentru compostare este încurcat
sus. Când conductele sunt blocate, aerul nu se poate mișca corect, ceea ce face ca unele părți ale compostului să nu aibă oxigen. Va fi vizibil și în reducerea presiunii pe podeaua buncărului. Toate acestea nu sunt bune pentru compostare și pot provoca mirosuri neplăcute și descompunere lentă.

Este important să fiți în siguranță atunci când aveți de-a face cu țevi blocate în sistemele de compostare. Purtați o mască bună pentru a vă proteja de gazele nocive care se pot acumula în țevile blocate în timp. De asemenea, asigurați-vă că păstrați zona bine ventilată și respectați regulile de siguranță pentru a evita accidentele.

Eric de Groot
Această adresă de e-mail este protejată de spamboți. Aveți nevoie de activarea JavaScript-ului pentru ao vizualiza.
https://www.mushroomsconsultant.com

Faza 1: Realizarea compostului proaspăt
Procesul de cultivare a ciupercilor începe cu crearea de compost proaspăt. Pentru a crea compostul este folosit un amestec echilibrat de diferite materii prime, inclusiv fân, paie și gunoi de pasăre. Umiditatea, temperatura și aerarea adecvate sunt cheia pentru a produce reacțiile chimice dorite în compost.

Faza 2: Umplerea buncărului și a tunelului
Odată ce compostul este creat, acesta este umplut în buncăre sau tuneluri unde sunt supuse pasteurizării și condiționării. Temperatura compostului este monitorizată îndeaproape în această fază pentru a se asigura că rămâne în intervalul ideal între 56 și 60 de grade Celsius.

Faza 3: Amestecarea Spawnului în Compost
După pasteurizare și condiționare, compostul este gata pentru adăugarea icrelor. Icrele sunt amestecate cu compostul în proporții de un sfert sau o treime pentru a stimula faza de rulare a icrelor. Executarea icrelor durează de obicei aproximativ 2-3 săptămâni, unde colonizează compostul cu miceliu.

Faza 4: Golirea tunelului și umplerea încăperii de vegetație
Odată ce faza de depunere a icrelor este finalizată cu succes, următorul pas este golirea tunelului și transferul compostului colonizat cu miceliu în camera cultivatorului. Compostul este distribuit uniform și nivelat pentru a se pregăti pentru începutul creșterii ciupercilor.

Faza 5: Dezvoltarea și recoltarea ciupercilor
În faza următoare, acei de ciuperci cresc, transformându-se rapid în ciuperci mature. Dezvoltarea ciupercilor necesită o reglare strictă a temperaturii, umidității și ventilației aerului pentru a crea un mediu propice creșterii.
Odată ce ciupercile ajung la maturitate deplină, sunt culese cu grijă manual. Procesul de cules de ciuperci necesită un grad ridicat de precizie pentru a se asigura că sunt recoltate numai ciupercile mature.

Faza 6: Gătire, golire și curățare
După recoltare, o etapă esențială în procesul de cultivare a ciupercilor presupune golirea camerei de creștere și curățarea echipamentului pentru a asigura igienizarea și prevenirea contaminării. Ciupercile sunt apoi trimise pentru ambalare, expediere și vânzare.

În concluzie, cultivarea ciupercilor este un proces complex care necesită atenție la detalii la fiecare pas. De la compost proaspăt până la recoltare și igienizare, fiecare pas joacă un rol crucial în producerea de ciuperci de înaltă calitate. Urmând acești pași îndeaproape, cultivatorii de ciuperci pot obține rezultate optime și pot contribui la cererea tot mai mare de ciuperci proaspete și delicioase.

Fred Musc rotund


Blog de Fred Musc

Apa, discuția în curs

30 noiembrie 2023

Dacă cineva dorește să înceapă o discuție cu un cultivator (sau cu un consultant), începeți să vorbiți despre udare.
Cât, când și ce metodă de udare.

Pentru a avea sens, totuși, mai întâi trebuie să definiți perioada. Există udare pe pământul de înveliș și udare peste ciuperci și între spălări.
Acest blog este despre udarea solului de invelis în perioada de incubație. Apa data in acea perioada este pentru a aduce solul de invelis pana la nivelul maxim de umiditate si pentru a mentine compostul la umiditatea potrivita.
Un compost de faza 3 bun în momentul învelișului va avea aproximativ 60% umiditate. Pentru tulpinile albe care pot fi cu până la 3% mai mari, tulpinile maro preferă cu 1 sau 2% mai uscate. Nu este posibil să aduceți compostul la un nivel de umiditate mult mai ridicat udându-l după umplere. Este posibil să se introducă apă în compost, dar aceasta va fi apă liberă care trebuie să dispară în timpul perioadei de fructificare.
2 până la 4 litri de apă pot fi introduși în compost la umplere sau mai târziu, dar acesta ar trebui să fie maxim. Chiar dacă este necesar să se răcească compostul. Acest lucru se poate face mai bine dând apă în carcasă și lăsați-o să se evapore cu aer proaspăt și circulație.

Solul de carcasă în sine poate gestiona până la 7 litri pe m² plus apa care era inițial în carcasă. Cu siguranță, vorbim despre o carcasă care conține turbă albă și neagră.
Mai mult de 7 litri se vor evapora, vor intra în compost sau în canalizare.
Având în vedere că evaporarea poate fi în jur de 2 litri pe m² pe zi, pierderea prin evaporare este de aproximativ 10 litri. Dacă numărați pierderile de picurare, apa rămasă în compost și evaporarea ajungeți la o cifră de aproximativ 25 de litri de apă. În situații practice, aceasta înseamnă o cantitate totală de apă între 20 și 30 de litri în medie. În funcție de fermă și de perioada anului. Creșterea mai uscată înseamnă adesea o pierdere a producției, iar creșterea mult mai umedă înseamnă probleme în creștere, în principal în creșterea ciupercilor.
Un alt lucru de urmărit este metoda de udare. Asigurați-vă că presiunea apei pe carcasă nu este prea mare. De prea multe ori vad o carcasa cu o suprafata deteriorata care va da probleme la evaporare.

Fiecare sistem are o presiune diferită și dacă nu sunteți sigur, întrebați producătorul. Curățarea regulată a duzelor este ceva ce va ajuta la menținerea presiunii corecte și la reglarea corectă a pomilor de udat, urmărind distanța și înălțimea în funcție de nivelul carcasei.
Continuați să udați, dar nu o luați peste cap!!

Aceste trei principii stau la baza controlului bolilor într-o fermă de ciuperci. După părerea mea, nu există fermă care să nu aibă pe undeva o pată de boală.
Dar, în funcție de ceea ce se face, se va transforma într-o problemă gravă sau va rămâne o bombă cu ceas ascunsă.

Dacă o problemă este descoperită, este de o importanță crucială să fie recunoscută. Pentru a ne asigura că acest lucru se va întâmpla, este nevoie de instruirea oamenilor de la fermă și în special a culegătorilor. Ei sunt ochii tăi la fermă.
Au nevoie să cunoască cele mai frecvente boli și mai ales într-o etapă tânără. Multe locuri de bule uscate nu sunt recunoscute și sunt văzute doar dacă boala se află pe un stadion aproape incurabil. Negiul mic de pe o ciupercă sau o pată cenușie este adesea ratat.
Același lucru este valabil și pentru insecte. Mulți cultivatori nu cunosc diferența dintre o foridă și o sciaridă. Deși tiparul de deteriorare este total diferit, deci este pragul în care începe să coste cu adevărat producția. De asemenea, cura este complet diferită.
Exemplu: cultivatorii folosesc diflubenzuron împotriva foridelor.
Este activ numai împotriva sciaridelor.
Dacă boala este recunoscută, atunci trebuie izolată. Poate fi acoperit pe loc, dar cel mai important este să ții pur și simplu toate ușile închise. Verificați filtrele și garniturile ușilor. Dacă o cameră este infectată, asigurați-vă că infecția este conținută în acea cameră și nu se răspândește în fermă.
După izolare boala poate fi tratată. Dacă pata este detectată într-un stadiu incipient, se poate face doar un tratament sportiv. Dacă este mai mult, toată camera trebuie luată.
Dar prea des infecția se răspândește și întreaga fermă trebuie tratată. În general, tratament în cameră pentru un ciclu complet cu o suprapunere de două sau trei camere pentru a întrerupe ciclul de viață al bolii.

Deci, doar un test:
Uită-te la fotografie și observă forida. Sau este o sciaridă?

Pe măsură ce îmbrățișarea caldă a soarelui acoperă pământul, o minune liniștită iese sub acoperișurile pădurii, pe câmpuri și chiar în propriile noastre curți. Ciupercile, acele organisme enigmatice și diverse, au propria lor poveste de spus în timpul verii. De la nuanțe vibrante la ecosisteme ascunse, haideți să pornim într-o aventură globală pentru a explora modul în care înfloresc ciupercile în acest sezon magic.

1. Pădurile abundente ale Americii de Nord
În America de Nord, vara aduce o expoziție bogată de ciuperci sălbatice. De la morlele iconice până la cântarele maiestuoase, pădurile prind viață cu o multitudine de forme, culori și arome. Furătorii entuziaști merg în pădure pentru a recolta aceste comori gastronomice, în timp ce experții în ciuperci le studiază rolurile ecologice. Peisajele diverse ale continentului oferă un loc de joacă pentru ciuperci, prezentând dansul simbiotic dintre aceste ciuperci și copacii pe care îi numesc acasă.

2. Păduri europene
De peste Atlantic, pădurile europene prezintă propriile lor povești captivante despre ciupercile de vară. Pădurile încântătoare ale Franței, de exemplu, sunt renumite pentru trufele lor delicioase. Vânătorii de trufe pricepuți și câinii lor fideli lucrează neobosit, căutând ciupercile prețioase ascunse sub pământ. Între timp, pădurile Regatului Unit prind viață cu ciuperci de basm, cum ar fi emblematicul agaric muscă, adăugând o notă de capriciu peisajului.

3. Fiesta Fungi din America de Sud
În pădurile tropicale luxuriante din America de Sud, în lunile de vară se desfășoară o fiesta de ciuperci. Aceste păduri tropicale, pline de viață, adăpostesc o diversitate incredibilă de ciuperci, dintre care multe rămân nedescoperite de știință. Aceste ciuperci joacă roluri vitale în ecosistem, descompunând materia organică și susținând echilibrul pădurii tropicale.

4. Magia ciupercilor asiatice
În toată Asia, de secole se practică o tradiție bogată de cultivare și consum de ciuperci. De la veneratul shiitake la coama intrigantă a leului, cultura ciupercilor din Asia este profund împletită cu moștenirea sa culinară și cu medicina tradițională. Vara din Asia aduce o abundență de ciuperci, îmbogățind bucătăria regională și adăugând o explozie de aromă umami mâncărurilor.

5. Bijuterii ascunse în Australia
Chiar și în peisajele aride ale Australiei, ciupercile găsesc o modalitate de a se dezvolta în timpul lunilor de vară. Ciupercile precum trufa deșertului ies din solul nisipos, dezvăluind adaptabilitatea și rezistența acestor organisme. În acest mediu provocator, ciupercile joacă un rol unic, contribuind la echilibrul delicat al ecosistemului.

De la pădurile mistice din America de Nord până la pădurile tropicale din America de Sud, poveștile cu ciuperci de vară din întreaga lume dezvăluie adaptabilitatea incredibilă, diversitatea și semnificația acestor organisme. Pe măsură ce ne bucurăm de lunile calde, să ne acordăm un moment pentru a aprecia minunile ascunse de sub picioarele noastre - ciupercile care ne amintesc în liniște de magia naturii și ciclurile ei neîncetate de viață și reînnoire. Fie că caută un deliciu culinar sau pur și simplu te bucuri de frumusețea acestor ciuperci, vara oferă o oportunitate perfectă de a te conecta cu lumea fascinantă a ciupercilor.

 

În ultimul timp, mai multe ferme au văzut unele simptome ale virusului, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai multă concentrare pe igiena. Igiena include toate măsurile care vizează reducerea la minimum a riscului de dezvoltare și răspândire a bolilor și dăunătorilor. Cel mai mare risc de contaminare cu boli și dăunători este în momentul umplerii și când începe recoltarea deoarece din acel moment mai multe persoane intră în saloanele de cultură, dar există și riscuri în alte părți ale ciclului de cultură, cum ar fi la golirea camerelor de cultură. și asta a fost uitat de multe ori. O mare parte din ea este produsă de oameni și poate fi prevenită.

Pentru a reduce șansele ca câteva urme de boli sau insecte să supraviețuiască în încăperile de creștere după ultima zi de recoltare, este vital să gătiți camerele de creștere. Pentru a vă asigura că toate bolile și dăunătorii sunt uciși, este necesar să încălziți întreaga cameră de cultivare la 70 ° C timp de 12 ore cu ajutorul aburului. Prin întreg spațiu de creștere se înțelege că compostul atinge și această temperatură timp de 12 ore. De multe ori, din economii de costuri sau de timp, se alege scurtarea timpului, sau temperatura este menținută mai scăzută, ceea ce are riscul ca sporii să supraviețuiască. Cu toate acestea, pentru a fi sigur că distrugi toți sporii, 70 °C este punctul de referință pentru 12 ore, mai ales dacă există boli sau dăunători în ferma ta.

După gătit, începe noul ciclu de creștere, așa că este important ca din acest moment să nu ajungă urme de ciuperci, spori sau muște în zona de creștere. Acest lucru este adesea neglijat în timpul golirii, ceea ce înseamnă că utilitatea gătitului (costisitor!!!) a fost degeaba. Prin urmare, la golire, respectați următoarele reguli:

- Asigurați-vă că persoanele care golesc camera poartă haine și încălțăminte curate.
- Nu permiteți persoanelor neautorizate la golire.
- Intra intotdeauna in zona de cultivare pentru a fi golit din exterior, deci nu din coridorul de lucru.
- Dacă este posibil, nu întrerupeți în timpul golirii, ci numai atunci când întreaga celulă este goală, iar ușa mare din spate este închisă.
- Să nu aibă pauze în aceeași zonă cu secerătorii cei care lucrează la golire.
- Folosiți numai material curat și igienizat.

De îndată ce camera de creștere este goală, închideți ușa mare din spate cât mai curând posibil. După aceasta, este important să începeți curățarea zonei de creștere, a raftului și a tuturor materialelor utilizate cu apă cât mai repede posibil, de preferință cu presiune ridicată. Înlocuiți filtrele de spori, agățați plăci de muște noi pentru a prinde primele insecte și celula este gata să fie umplută. Dacă este necesar, puteți încă dezinfecta zona de cultură.

Eric de Groot
Serviciile globale de agricultură
Această adresă de e-mail este protejată de spamboți. Aveți nevoie de activarea JavaScript-ului pentru ao vizualiza.

Cookie-urile ne fac mai ușor să vă oferim serviciile noastre. Prin utilizarea serviciilor noastre, ne permiteți să folosim cookie-uri.